A lu cunfini tra liggenna e storia
si cunta di sti quattru gran pirsuni,
artisti di lu marmu e lu cantuni,
artisti senza mai truvari gloria.
L’ottu nuvembri, jornu d’’a sintenza,
dopu ‘n rifiutu versu Diuclizianu
li quattru artisti, tutti, manu a manu,
foru ammazzati, nun ci fu climenza.
L’unica curpa di st’amara sorti?
La vampa ‘n cori versu Nostru Diu
accussì granni, nuddu s’arrinnìu
puru si misi ‘n facci di la morti!
E pi stu sacrificiu, gestu raru,
foru nta l’anni puru ammintuati
comu li “Quattru Santi ‘Ncurunati”
e poi pi chiddu, certu, chi criaru.
Essennu Santi sunnu ‘i prutittura
di ‘na maistranza nòbili ch’è antica,
li mastri d’’u scarpeddu, ‘i muratura,
di st’omini ‘ncignusi e di fatica.
L’ottu nuvembri, allura, pi memoria,
la maistranza tutta li ricorda,
di modu, chi poi nuddu si li scorda,
li “Quattru ‘Ncurunati” di la storia.
TRAPANI,CHIESA DEI QUATTRO SANTI INCORONATI 8 NOVEMBRE 2009
Nino Barone